Este considerată una dintre ultimele reședințe comandate de împăratul Frederic al II-lea de Suabia în Basilicata, construită între 1242 și 1250. Este considerată o mărturie impunătoare a arhitecturii fortificate medievale, în care prezintă interes prezența unei capele palatine, un caz rar și singular pentru o clădire comandată de Stupor Mundi.În forma sa actuală, cetatea se prezintă ca un bloc masiv dreptunghiular ale cărui încăperi, repartizate pe două etaje, sunt distribuite în jurul a două curți, una mai mare, în care se află holurile, sălile de recepție, împodobite cu capiteluri splendide reprezentând flora și fauna din împrejurimi, și biserica, și una mai mică, care adăpostește donjon-ul din mijloc, care în vechime era folosit pentru activități de serviciu. Aspectul actual este rezultatul a numeroase renovări și adăugiri.Arhitecții șvabi au adăugat o sală de muzică și mai multe șeminee la clădirea normandă din aripa nordică și o scară în aripa vestică, în timp ce au început de la zero construcția donjonului, ultimul bastion de apărare, în curtea mai mică, folosind ca material pietre extrase dintr-o carieră din aceeași curte.
